Tablouri unidimensionale
Tablouri multidimensionale

Tablouri

Tablouri unidimensionale

Definitie:
Tabloul este o colectie finita de elemente de acelasi tip, numit tip de baza al tabloului, care ocupa un spatiu continuu de memorie.

Sintaxa declaratiei:

tip_de_baza nume_tablou[dimensiune]={const0,const1,...};

dimensiune - este o expresie intreaga constanta, precizand numarul de elemente ale tabloului ( se precizeaza de obicei printr-o constanta simbolica ).
Memoria ocupata de tablou este: dimensiune*sizeof(tip_de_baza)

Tabloul poate fi initializat la definire, parte optionala marcata, prin precizarea constantelor de initializare. Daca numarul acestora:

=dimensiune - elementele tabloului se initializeaza cu constantele precizate
<dimensiune - constantele neprecizate sunt implicit 0
>dimensiune - apare eroare in compilare.

Daca este prezenta partea de initializare, dar lipseste dimensiune, aceasta este implicit numarul constantelor.

Exemple:

int tab[10]; // defineste un tablou de 10 elemente intregi, care ocupa 20 octeti

#define N 10
int tab[N]; // definitie echivalenta cu cea de mai sus

#define NR_ELEM 5
float t[NR_ELEM]={1.2,5,3}; //primele trei elemente se initializeaza cu constantele precizate,
//urmatoarele doua cu 0

double a[]={2,5.9}; //tabloul a este de dimensiune 2

Selectarea unui element de tablou:

nume_tablou[indice]//se foloseste operatorul de indexare []

indice - expresie intreaga cu valori intre 0 si dimensiune -1
Un element de tablou poate fi prelucrat ca orice variabila avand tipul de baza.

Observatii:

Nici compilatorul, nici mediul de executie nu verifica valorile indicilor; programatorul trebuie sa codifice astfel incat expresiile indice sa ia valori in intervalul 0 .. dimensiune -1; altfel pot apare erori imprevizibile, cum ar fi modificarea nedorita a altor variabile:

#define N 10
int tab[N];

tab[N]=5; //se modifica zona de 2 o urmatoare tabloului
tab[-10]=6; //se modifica o zona de 2 o situata la o adresa cu 20 o
/inferioara celei a tabloului

Pentru a realiza o prelucrare asupra tuturor elementelor tabloului se foloseste instructiunea for cu o variabila contor care sa ia toate valorile indicilor ( intre 0 si dimensiune -1 );

#define N 10
int tab[N],i;

for(i=0;i<N;i++)
*prelucrare tab[i]

Copierea unui tablou in altul se face prin copiere fiecarui element ( vezi programul urmator, functia copiere );
Se poate ca nu toate elementele tabloului sa fie prelucrate, ci doar primele nr_elem<=dimensiune ( vezi programul urmator, se pot citi doar primele nr_elem ).

Exemplu:

1. Se considera un tablou de N elemente intregi ( N este constanta predefinita ). Sa se prelucreze tabloul astfel:

sa se citeasca cele N elemente de la tastatura ( varianta: pana la CTRL/Z - se decomenteaza linia comentata din functia citire si se comenteaza cea anterioara )
sa se afiseze elementele
sa se afiseze maximul si media aritmetica pentru elementele tabloului
sa se caute in tablou o valoare citita de la tastatura
sa se construiasca un tablou copie al celui dat
sa se afiseze elementele tabloului copie in ordinea inversa.

#include <stdio.h>
#include <conio.h>
#define N 8

int tablou[N], copie[N], nr_elem; /* tablou va contine nr_elem de prelucrat */

void citire(void); //prototipuri
void tiparire(void);
void tip_inv(void);
void copiere(void);
void info(void);
void cautare(void);

void main(void){

clrscr();

citire();
tiparire();
info();
cautare();

copiere();
tip_inv();

getch();
} //main

//definitiile functiilor

void citire(void){
int i;
puts("Introduceti elementele tabloului:");
for(i=0;i<N;i++){
    printf("elem[%d]=",i); /* se afiseaza indicele elem ce se citeste */
        scanf("%d",&tablou[i]);
        //if(scanf("%d",&tablou[i])==EOF)break;
}//for
nr_elem=i;
} //citire

void tiparire(void){
int i;
puts("Elementele tabloului:");
for(i=0;i<nr_elem;i++)
printf("elem[%d]=%d\n",i,tablou[i]);
} //tiparire

void tip_inv(void){
int i;
puts("Elementele tabloului copie in ordine inversa:");
for(i=nr_elem-1;i>=0;i--)
printf("copie[%d]=%d\n",i,copie[i]);
} //tip_inv

void copiere(void){ //copierea se face prin cea a fiecarui element
int i;
for(i=0;i<nr_elem;i++)
copie[i]=tablou[i];
} //copiere

void info(void){
int i,max,suma; float meda;
for(i=suma=0,max=tablou[0];i<nr_elem;i++){
suma+=tablou[i];
if(tablou[i]>max)max=tablou[i];
}
printf("*** val maxima=%d, media aritm=%f\n",max,(float)suma/nr_elem);
} //info

void cautare(void){
int i,de_cautat;
printf("Se cauta:"); scanf("%d",&de_cautat);
for(i=0;i<nr_elem;i++)
    if(de_cautat==tablou[i])break;
//cele doua linii de mai sus se pot scrie echivalent:
// for(i=0;i<nr_elem && de_cautat!=tablou[i];i++)
if(i<nr_elem)
    printf("*** s-a gasit la indicele %d\n",i);
else
    puts("*** nu s-a gasit");
} //cautare

Tablouri multidimensionale

Definirea unui tablou multidimensional:

tip_de_baza nume_tablou[dim1][dim2]...[dimn]={{const10,...},{const20,...},
...,{constn0,...}};

dim1,dim2,...,dimn - expresii intregi constante ( de obicei constante simbolice ).
Memoria continua ocupata de tablou este de dimensiune: dim1*dim2*...*dimn*sizeof(tip_de_baza).
Elementele tabloului multidensional sunt memorate astfel incat ultimul indice variaza cel mai rapid.

Tabloul poate fi initializat la definire, parte optionala marcata, prin precizarea constantelor de initializare.

Tablourile bidimensionale se numesc matrici, prima dimensiune reprezentand numarul de linii, iar a doua, de coloane.

Exemple:

int m[10][5]; // defineste un tablou dimensional de elemente intregi, cu 10 linii si 5 coloane, care ocupa 10*5*2=100 octeti

#define NL 10
#define NC 5
int m[NL][NC]; // definitie echivalenta cu cea de mai sus

double a[3][2]={{2},{5.9,1},{-9}}; //elementele pe linii sunt: 2 0 5.9 1 -9 0

double a[3][2]={2,5.9,1,-9}; //elementele pe linii sunt: 2 5.9 1 -9 0 0

Selectarea unui element de tablou:

nume_tablou[ind1][ind2]...[indn]

ind1,ind2,...,indn - expresii intregi cu valori intre 0 si dimi-1, i=1..n
Un element de tablou poate fi prelucrat ca orice variabila avand tipul de baza.

Exemplu:

Sa se scrie un program care realizeaza urmatoarele prelucrari asupra unei matrici patratice M de ordin N ( constanta simbolica ), avand elemente intregi, fiecare prelucrare fiind realizata de cate o functie void fara parametri:

citeste - elementele matricii pe coloane
afiseaza - elementele matricii pe linii
modifica - aduna la fiecare element al matricii suma indicilor elementului respectiv; se afiseaza apoi matricea modificata prin apelul functiei de mai sus
verif_sim - verifica daca matricea este simetrica, afisand un mesaj corespunzator
det_linia - determina linia din matrice care are produsul elementelor maxim, afisand indicele liniei si produsul
calc_sume - calculeaza si afiseaza patru sume: a elementelor aflate pe diagonala principala, a celor de pe diagonala secundara, a celor aflate deasupra diagonalei principale si a elementelor aflate pe "marginile" matricii
transpusa - construieste si afiseaza transpusa matricii M.

#include <stdio.h>
#include <conio.h>
#include <ctype.h>
#include <stdlib.h>
#include <math.h>
#define N 10

char optiune;
int n,matrice[N][N];

void citire(void){
int i,j;
do{ //citire cu validare a ordinului matricii
   printf("\nIntroduceti nr de linii si coloane:(1..%d)",N);
   scanf("%d",&n);
}while(n<=0||n>N);
for (j=0;j<n;j++)
    for (i=0;i<n;i++){
      printf("elem[%d][%d]:",i,j);
      scanf("%d",&matrice[i][j]);
    }
}

void afisare(void){
int i,j;
puts("Matricea:");
for (i=0;i<n;i++){
    for (j=0;j<n;j++)
      printf("%d\t",matrice[i][j]);
    putchar('\n');
}
}

void modifica(void){
int i,j;
afisare();
for (i=0;i<n;i++)
for (j=0;j<n;j++)
matrice[i][j]+=i+j;
puts("Dupa modificare:");
afisare();
}

void verif_sim(void){
int i,j;
for (i=0;i<n;i++) // se compara fiecare elem de deasupra
    for (j=i+1;j<n;j++)// diag cu simetricul sau
      if (matrice[i][j]!=matrice[j][i]){
         puts("Matricea nu este simetrica");
         return;
      }
puts("Matricea este simetrica");
}

void linia_max(void){
int i,j,linia;long produsmax,produs;
for (i=0;i<n;i++){
    for (produs=1,j=0;j<n;j++) // calcul produs linia i
      produs*=matrice[i][j];
    if(i==0){
      produsmax=produs;
      linia=0;
    }
    else if (produs>produsmax){
       produsmax=produs;
       linia=i;
    }
} // for i
printf("Produsul maxim este %ld,se afla pe linia d;", produsmax,linia);
}

void calc_sume(void){
int i,j,diagprinc=0,diagsec=0,deasupradiagprinc=0,margine=0;
for (i=0;i<n;i++){
       diagprinc+=matrice[i][i];
       diagsec=diagsec+matrice[i][n-1-i];
       margine+=matrice[i][0];
       margine+=matrice[i][n-1];
       for > optiune=getche();
putchar('\n');
}
void main(void)
{
n=0;
do{
clrscr();
citire_optiune();
switch(toupper(optiune)){
   case 'I':citire();break;
   case 'A':afisare();break;
   case 'M':modifica();break;
   case 'V':verif_sim();break;
   case 'L':linia_max();break;
   case 'C':calc_sume();break;
   case 'T':transpusa();break;
   case 'X':puts("La revedere!");break;
   default:puts("*** Optiune eronata ***\n");
}
getch();
}while(toupper(optiune)!='X');
}

Carmen Holotescu

martie 2000